Ce pot sa fac

Ani de zile m-am luptat ca lider de sindicat pentru drepturile celor ce muncesc. Am avut negocieri grele, inclusiv cu ministri ai partidului din care fac parte astazi. Am fost la cursuri si am invatat de la marile sindicate din America si Europa cum sa lupt eficient pentru salariatii pe care ii reprezentam.

Dar am inteles un lucru: ca toate cererile sindicatelor vor ramane fara raspuns daca guvernantii chiar nu au de unde sa dea mai mult. Asa ca mi-am intarit convingerea ca o buna guvernare poate face mai mult pentru salariati decat un sindicat bataios. Plus ca o buna guvernare ii poate ajuta si pe batrani, si pe tineri, categorii sociale care nu sunt foarte bine reprezentate de sindicate. Asta i-am explicat mamei cand, cu o severitate cu care mai avusesem de-a face doar in copilarie, m-a intrebat de ce am parasit miscarea sindicala. Mama m-a crezut pentru ca stia ca nu ma joc cu probleme atat de serioase. Si cred ca n-am dezamagit-o.

Guvernul din care am facut parte ca ministru intre anii 2000 si 2004 a fost, pana una alta, cel mai eficient de la Revolutie incoace. Fireste, n-a fost un guvern perfect. Eu am facut greseli, colegii mei au facut greseli. Dar nici cel mai inversunat adversar politic al nostru nu poate spune ca n-am facut si multe lucruri bune. Ca ministru al Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, m-am luptat si am reusit sa construiesc primii 200 de km de autostrada de dupa Revolutie. Si am refacut alte sute de km de drumuri nationale. Am construit locuinte prin ANL si sali de sport, cele mai multe din 1989 incoace. Cu siguranta insa ca n-am facut atat de multe cat ar fi trebuit.

Dar adversarii politici care mi-au urmat la conducerea ministerului nu au mai facut nimic. Pardon, era sa uit: mi-au facut zeci de plangeri penale pentru lucrurile pe care le-am construit. Nici o problema, stiam atunci cand m-am apucat sa construiesc ca vor urma si astfel de sicane. Exista o satisfactie greu de explicat a unora de a-i demola pe cei care au realizat ceva palpabil. Bunicul meu, Miron Neagu, a fost primul editor de carte romaneasca din Transilvania. Drept multumire pentru ceea ce a facut pentru cultura romaneasca si pentru limba romana, comunistii i-au luat tipografia si l-au trimis sa sparga piatra. Nu pot sa ma compar cu bunicul meu. El a fost un urias. Eu incerc doar sa fiu un politician care, chiar daca va fi injurat ani de-a randul, sa auda macar la batranete spunandu-se: ba, Mitrea asta a facut cate ceva. Ceva care sa poata fi privit si aratat copiilor si nepotilor.

Marime font + -

Trimite prin email unui prieten

[contact-form-7 404 "Not Found"]

Printeaza articolul

Adauga la favorite

Adauga la del.icio.us

Adauga la Digg

RSS Feed